Argession, Castrum Argyas, Arghiş, Argiş, Argeş, Korde de Argiş, Curtea de Argeş. Mai multe denumiri, o singură aşezare. Sunt multe variante cu privire la etimologia numelui de Argeş. Unii spun că este un nume getic, alţii văd un nume turanic. O ipoteză intersantă ar fi că numele provine de la titanul Argus(Argos) care ar fi fost ucis de zeul Hermes pe aceste meleaguri. Cât de veche este aşezarea, nici asta nu ştim cu siguranţă. În arealul Curţii de Argeş au fost identificate si confirmate arheologic urme unor vieţuitori în neolitic, eneolitic, epocile bronzului şi fierului. Cu siguranţă şi romanii au avut o aşezare în această străveche vatră getică, dovada fiind cărămizile cu inscripţii romane din Biserica Domnească. O primă posibilă atestare documentară o întâlnim într-un document din perioada lui Leon al VI-lea cel Înţelept, imparat bizantin ce a domnit intre anii 886 – 912. Orest Tafrali –

După ce a devenit domnitor al României în anul 1866, Carol I a decis să cunoască ţara şi a străbătut-o călare. A fost impresionat de câteva locuri printre care capitalele lui Negru Vodă, Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel. A vrut să îşi facă un castel pe dealul Măţăului din Câmpulung, dar muscelenii au refuzat să îi vândă terenul şi astfel a optat să îşi facă reşedinţa la Podul lui Neag, lângă Mânăstirea Sinaia. S-a ,,răzbunat" pe musceleni, construind la poalele Măţălui Şcoala Normală care astăzi îi poartă numele. La Curtea de Argeş a găsit însă toată deschiderea. Cutremurele şi incendiile afectaseră grav Mănăstirea Argeşului, astfel că a decis restaurarea ei. L-a invitat pentru acesta pe Eugene Viollet le-Duc – architect francez, restaurator al Notre-Dame de Paris, dar fiind prea în vârstă, acesta îl recomandă domnitorului pe Andre Lecomte du Nouy, discipolul său. Arhitectul a primit o misiune multiplă: restaurarea

Deşi născut în Gorj, numele lui Dumitru Norocea este legat pentru vecie de Curtea de Argeş. Dumitru Norocea şi-a început cariera ca învăţător în Gorjul natal unde s-a ocupat în timpul liber de restaurarea şi pictarea de troiţe. După patru ani de activitate şcolară intră la Şcoala Naţională de Arte Frumoase, în clasa profesorului Ipolit Strâmbu. Talentul, hărnicia şi dedicaţia sa îl aduc în atenţia specialiştilor vremii. Va beneficia de o importantă bursă de patru ani la Ravenna pentru studiul Artei Bizantine şi de specializări la Paris(Luvru) şi Athos. S-a făcut remarcat la restaurarea picturii Mânăstirii Govora. Talentul dovedit la Govora îi determină pe restauratorii Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş să ceară conducerii Comisiunii Monumentelor Istorice trimiterea sa la Curtea de Argeş. La Curtea de Argeş, Dumitru Norocea reuşeşte cu multă răbdare să scoată la iveală pictura de secol al XIV-lea, pictură în stilul Renaşterii Paleologe. În perioada

Peste drum de Mănăstirea Argeşului, coborând mai multe trepte găsim o fântână cu acoperiş de şiţă menită să stingă setea trecătorilor. Odinioară ea era situată în apropierea vadului de trecere prin râul Argeş, acum în urma sistematizărilor şi regularizărilor aflându-se în incinta parcului Meşterul Manole, construit la cererea M.S. Regelui Ferdinand I. Povestea acestei fântâni este strict legată de istoria episcopului Iosif al Argeşului. El este cunoscut ca Iosif Lotreanul( deoarece era născut la Mălaia, pe Valea Lotrului ) sau Sevastii kir Iosif pentru că anterior a primit titlul(onorific) de episcop al Sevasteei. El este primul episcop după restaurarea scaunului arhieresc la Curtea de Argeş. În 1517, la sfinţirea Mănăstirii Argeşului, Mitropolia de la Argeş a fost spartă cu blestem mare de înalţii ierarhi prezenţi la eveniment. În 1793, tensiunile dintre boierii pământeni şi boierii greci legate de numirea episcopului de Buzău, îl determină pe domnitorul Alexandru Moruzzi să

La sfârştul secolului al XVIII-lea, în afara zidurilor oraşului, în apropierea Bisericii Brad-Bătuşari se afla o stupină numită la acea vreme ,,gongărie". Aceasta aparţinea lui Zamfir Ştefănescu poreclit şi Goangă având în vedere îndeletnicirea sa. El ia hotărârea să construiască o casă de piatră, având în vedere că oraşul fusese ars din temelii de trupele austriece în 1788. Casa este generoasă, pe două nivele, cu prispă largă şi acoperită cu şiţă. A fost finalizată în 1795(în 1800 după alte surse) şi a devenit reşedinţa familiei Ştefănescu-Goangă. Din familia Goangă se vor remarca în a doua jumătate a secolului al XIX-lea afaceriştii Ion Ştefănescu Goangă şi Zamfir Ştefănescu Goangă. Acesta din urmă se va implica activ în politică(devine primar) şi fiind o persoană temperamentală, nu ezita să folosească în lupta politică mânuitorii de ciomege. La începutul secolului al XX-lea se vor remarca fraţii Gheorghe, Mihail şi Florian Ştefănescu Goangă. Toţi trei

Casa Cioculeştilor se află pe strada Armand Călinescu, fostă Chivărari. Această stradă este probabil cea mai veche din oraş, fiind legată de întemeierea Ţării Românești de către Radu Nigru Voivod care a adus cu el de peste munţi şi chivărari saşi. Chivărarii erau acei meşteşugari deosebit de greu de găsit care confecţionau coifuri pentru cavaleri. Chivărarii au părăsit Argeşul în urma adoptării luteranismului, fapt considerat intolerabil de către Petru Cercel. Casa este finalizată în 1851 şi impresionează prin starea excelentă de conservare. Are o prispă spaţioasă şi pivniţă îndestulătoare, tăvănită cu grinzi de stejar, patru camere dispuse simetric şi un acoperiş tradiţional. Este situată chiar lângă casa în care a copilărit Armand Călinescu, prim-ministru al României în perioada 1938-1939, asasinat de legionari. Despre Cioculeşti nu se cunosc foarte multe lucruri. Ştim că erau proprietari de terenuri agricole şi veniturile lor proveneau din cultura pământului. Chiar dacă nu s-au

Ctitorită în jurul secolului al XIII-lea, Biserica Sân Nicoara făcea parte din vechea incintă a Curţii Domneşti de la Curtea de Argeș. Asociată temporal cu cele mai vechi biserici din România – biserica din Densus, din Strei și din Ribița, originea bisericii Sân Nicoară este asociata popular cu Marghita, soția legendarului Negru Voda, sau cu Doamna Clara, soția voievodului Nicolae Alexandru Basarab și mama vitregă a lui Vlaicu Vodă. Vitregite de timp, de vreme și mai ales de către oameni, zidurile de la Sân Nicoară se încăpățânează să stea-n picioare. Salvate de la demolare de Alexandru Odobescu ce a oprit un preot și câțiva localnici ce demolau biserica pentru valorificarea cărămizilor, aduse din nou în atenția publica prin munca doamnei Elena Georgescu și a domnului N. Stoenescu ce au realizat studiile de restaurare prezentate în imagini, zidurile de la Sân Nicoară continuă să reziste și să aștepte cuminți - vremuri mai

Muzeul Municipal Curtea de Argeş este situat în imediata apropiere a Bisericii Domneşti, în centrul oraşului, intr-o cladire monument istoric, datand din anul 1896 iar prin exponatele ce se regasesc aici releva istoria de secole a a primei capitale a Tarii Romanesti – Curtea de Arges. Muzeul Municipal Curtea de Argeş detine peste 14.000 exponate provenind din descoperiri istorice si arheologice facute in zona Argesului dar si din donatii si sunt expuse in sapte sali aranjate dupa criteriul cronologic. Exponatele Muzeul Municipal Curtea de Argeş sunt obiecte de cult, arme, bijuterii, colecţii numismatice, documente, statuete din bronz ale domnitorilor de la Argeş etc. Cum la Curtea de Arges , in secolul XIV s-a infiintat de catre Vladislav I prima monetarie a Tarii Romanesti, colectia numismatica din Muzeul Municipal Curtea de Argeş este una semnificativa, cuprinzand monede dacice, romane, medievale, inclusiv monede de la regele maghiar, Carol Robert de Anjou. Multe dintre aceste monede au fost gasite la Curtea de Arges, fapt ce dovedeste importanta ca

Pe o poziție dominantă ce străjuiește Curtea Domnească de la Argeș se găsesc ruinele unei mici biserici cu numele ciudat de Sân Nicoară. De unde acest nume și ce este cu această biserică ce are un turn nefiresc de înalt? Nicoară este alintul popular pentru Nicoale, deci probabil Hramul Bisericii este Sfântul Nicolae. Dar Sân? Imediat au apărut speculațiile legate și de anumite legende ale locului cum că ar fi fost o biserică romano-catolică dată spre folosință soțiilor catolice ale Domnilor Țării Românești. Arhitectura bisericii este însă una bizantină asemănătoare unor edificii aflate astăzi și ele în ruină de la Nesebăr (Messembria), Trapezița(Târnovo), Constantinopol sau Nicopole. Pictura puțină câtă s-a mai păstrat este și ea bizantină și aparține secolului al XIII-lea de unde și prezumpția că această biserică a fost construită în secolul al XIII-lea. Deși este evident că vorbim de o biserică ortodoxă, nu este exclus ca pe termen scurt, în anumite împrejurări, să fi fost dată în folosință Doamnelor Țării și să fi slujit în ele

Ansamblul Feudal Curtea Domnească de la Argeș cuprinde doar o mică parte a Curții Domnești de odinioară. Găsim în interiorul său ruinele a două case, spre sud-vest Casa Basarab I (numită impropriu așa ea fiind construită într-o perioadă anterioară) iar spre Nord Casa lui Neagoe Basarab, o casă care a beneficiat de facilități demne de un conducător luminat, pivniță de vinuri și baie. Neagoe Basarab a locuit în ambele case în perioada în care venea să verifice construcția Mânăstirii Argeșului. În curte exista și o fântână cu apă radioactivă (s-a dovedit asta la sfârșitul anilor 60 ) ceea ce ar explica moartea prematură a lui Neagoe și a unor copii ai săi. În pivnițele Casei Basarab I s-au descoperit în anii 20 niște vulturi uriași ceea ce întărește teoria că Țara Românească a avut inițial ca stemă Acvila și nu Corbul. Biserica Domnească denumită de specialiști Argeș II este construită în stil pur bizantin de cruce greacă înscrisă având straturi alternative

La Argeș nu a fost numai o curte domnească ci și un oraș activ, organizat pe bresle ca toate orașele din Apusul Europei. Una dintre cele mai puternice bresle argeșene, formată din români, era breasla olarilor. Argeșenii știau să împodobească oalele lor cu smalț verde, secret ajuns pe căi tainice la ei din Constantinopol. Breasla Olarilor s-a instalat pe Dealul Plopișului, deal ce conține un zăcământ de argilă cu plasticitate ridicată ce ușura munca acestor meșteri. Fiecare breaslă avea nevoie și de o biserică și la poalele dealului găsim o bisericuță frumoasă, cu intrare laterală și o pictură țărănească de secol al XIX-lea în care moartea este pictată pe exterior. Despre vechimea bisericii există trei variante: prima ne spune că ar fi din vremea marelui domn creștin Constantin Brâncoveanu bazată pe o inscripție ce ne vorbește despre ,,Marele Voivod Constantin”. Teoria este contrazisă într-o oarceare măsură de un mormânt al unei monahii, Salomia dintr-un an anterior domniei marelui voivod. Tocmai de aceea istoricii s-au repliat și consideră că

Mânăstirea Curtea de Argeș sau mânăstirea lui Neagoe Basarab (cum i se mai spune) este construită cu siguranță pe un loc sacru, un loc pe care au mai existat și alte edificii religioase. Un prim indiciu îl găsim în corespondența dintre Vladislav Vlaicu și viitorul mitropolit Hariton, în care i se descrie acestuia locul în care și-ar avea sediul în cazul în care ar accepta să vină în Țara Românească. Din această descriere se poate deduce că reședința mitropolitului Țării Românești era pe locul actualei mânăstiri. Ce știm însă cu siguranță și este atestat documentar este că în 1439 Vlad Voievod zis Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân sfințea în ziua de Adormirea Maicii Domnului o mare catedrală având hramul acelei zile sfinte. Probabil că Vlad Dracul a construit această catedrală mitropolitană din dorința de a închide gura celor care îl acuzau că ar fi trecut la catolicism. Din nefericire catedrala