Casa Goangă
La sfârştul secolului al XVIII-lea, în afara zidurilor oraşului, în apropierea Bisericii Brad-Bătuşari se afla o stupină numită la acea vreme ,,gongărie”. Aceasta aparţinea lui Zamfir Ştefănescu poreclit şi Goangă având în vedere îndeletnicirea sa. El ia hotărârea să construiască o casă de piatră, având în vedere că oraşul fusese ars din temelii de trupele austriece în 1788. Casa este generoasă, pe două nivele, cu prispă largă şi acoperită cu şiţă. A fost finalizată în 1795(în 1800 după alte surse) şi a devenit reşedinţa familiei Ştefănescu-Goangă. Din familia Goangă se vor remarca în a doua jumătate a secolului al XIX-lea afaceriştii Ion Ştefănescu Goangă şi Zamfir Ştefănescu Goangă. Acesta din urmă se va implica activ în politică(devine primar) şi fiind o persoană temperamentală, nu ezita să folosească în lupta politică mânuitorii de ciomege. La începutul secolului al XX-lea se vor remarca fraţii Gheorghe, Mihail şi Florian Ştefănescu Goangă. Toţi trei s-au născut şi au crescut în Casa Goangă.
Primul dintre ei, Gheorghiţă, a fost un negustor iscusit, drept care s-a stabilit în oraşul ,,porto-franco” Brăila. Se va căsători cu fiica unei familii mixte româno-greceşti, posesoare a unei dote importante. Fiul lor a fost renumitul bariton Petru Ştefănescu Goangă alintat cu numele de ,,Bebe cel Mare”. Argeşenii încă mai păstrează poveşti despre vizitele sale la Curtea de Argeş si plimbările pe care le făcea prin oraş alături de unchiul său, Florian Ştefănescu Goangă.
Florian Ştefănescu Goangă( după ce s-a căsătorit cu o grecoaică bogată) a studiat la Leipzig psihologia experimentală, cu însuşi Wilhelm Wundt. El va introduce psihologia experimentală în România. Personalitatea sa remarcabilă a dus la numirea sa ca primul rector al Universităţii din Cluj, după Marea Unire. Strâns legat de oraşul său natal, va edifica aici o Universitate de Vară(astăzi Colegiul Naţional Vlaicu Vodă). Deschiderea sa intelectuală a deranjat mişcarea legionară care va încerca asasinarea sa printr-un grup de şapte studenţi.
Scăpat miraculos cu viaţă, nu va scăpa de temniţele comuniste după al doilea război mondial. Deşi a supravieţuit şi acestei încercări va muri sărac şi uitat.
Cel de-al treilea frate, Mişu Ştefănescu Goangă, a fost un afacerist de succes şi un politician cu rezultate deosebite. Avea mori de apă, dar şi prima moară mecanică din Curtea de Argeş. Ca primar liberal a pavat cu piatră străzile oraşului şi a dezvoltat o reţea de apă cu ajutorul unui rival politic, Armand Călinescu. Şi Mişu Ştefănescu Goangă a ajuns în temniţele comuniste. Casa Goangă a fost confiscată de regimul comunist.
În perioada 1969-1972 a fost sediul Muzeului Orăşenesc, apoi a devenit sediul Bibliotecii Orăşeneşti. Înainte de Revoluţie a revenit Uniunii Artiştilor Plastici care a restaurat-o cu multă atenţie. În 1996 a revenit lui Ştefan Ştefănescu Goangă, fiul lui Mişu Ştefănescu Goangă care a transmis-o ulterior altor rude.
