Biserica Olari
La Argeș nu a fost numai o curte domnească ci și un oraș activ, organizat pe bresle ca toate orașele din Apusul Europei. Una dintre cele mai puternice bresle argeșene, formată din români, era breasla olarilor. Argeșenii știau să împodobească oalele lor cu smalț verde, secret ajuns pe căi tainice la ei din Constantinopol. Breasla Olarilor s-a instalat pe Dealul Plopișului, deal ce conține un zăcământ de argilă cu plasticitate ridicată ce ușura munca acestor meșteri.
Fiecare breaslă avea nevoie și de o biserică și la poalele dealului găsim o bisericuță frumoasă, cu intrare laterală și o pictură țărănească de secol al XIX-lea în care moartea este pictată pe exterior. Despre vechimea bisericii există trei variante: prima ne spune că ar fi din vremea marelui domn creștin Constantin Brâncoveanu bazată pe o inscripție ce ne vorbește despre ,,Marele Voivod Constantin”. Teoria este contrazisă într-o oarceare măsură de un mormânt al unei monahii, Salomia dintr-un an anterior domniei marelui voivod. Tocmai de aceea istoricii s-au repliat și consideră că biserica a fost ridicată în vremea Domnului Țării Românești- Constantin Șerban. Această ipoteză este și ea pusă în dificultate de recentele săpături arheologice în care s-a descoperit o monedă Ahmet I(1603-1620), ceea ce ar împinge construcția într-o perioadă anterioară dar lipsită de un voivod cu numele de Constantin. Ca lucrurile să fie și mai complicate, pe peretele ce separă pronaosul de naos există o pisanie care vorbește de ctitorul acestei biserici, monahia Salomia la anul 1300!
În încercarea noastră de a pune cap la cap aceste date considerăm că inițial a existat un schit de maici în incinta Curții Domnești făcut de o persoană din familia domnitoare. Ulterior, după invazia lui Gabriel Bathory în iarna 1610-1611, este construită o biserică de zidărie, grav avariată de invazia tătară din 1659 și refăcută în vremea lui Constantin Brâncoveanu. Surprinde arhitectura de tip moldovenesc căruia i se potrivește pictura țărănescă de inspirație moldovenească regăsită la o altă biserică de secol al XIX-lea din județul Argeș.
